CONLOCUÍ vb. IV. intr. A locui împreună cu cineva. [< con- + locui, după fr. cohabiter]. Vezi definitia »

RĂȘLUÍ, răsluiésc, vb. IV. Tranz. ~ (din rușui, cu l expresiv) Vezi definitia »

șprițuí, șpríțui și șprițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor. 3. a face spălături interne la animale cu șprița (v.). 4. (despre pereți) a tencui. Vezi definitia »

gărdui, gărduiesc v. t. a aresta, a închide. Vezi definitia »

forostuí (-uésc, – -ít), vb. – 1. (Trans.) A îndrepta. – 2. A vindeca, a cicatriza. – Var. forost(ro)i. Mag. forrasztani (DAR; Cihac, II, 500). Cf. rostui. Vezi definitia »