SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (despe fapte, fenomene) care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent; sincron. 2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evoluție. 3. (despre două ceasornice) care arată simultan timpuri egale. (< fr. synchronique) Vezi definitia »

CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique) Vezi definitia »

ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameană. [Pr.: -me-ic] – Cf. aramean. Vezi definitia »

SEMIÓTIC, -Ă, semiotici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Semiologie (2). 2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor. II. Adj. Referitor la semiotică (I), de semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiotique. Vezi definitia »

secrétnic, secrétnică, adj. (înv.) care este cunoscut de un număr limitat de persoane sau care rămâne necunoscut; secret, confidențial, tainic. Vezi definitia »