SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar² + suf. -el. Vezi definitia »

pușlățél, pușlățéi, s.m. (reg.) pușlă mică, potaie mică. Vezi definitia »

PÉNDEL s. n. mod de rulare a unui film în mai multe săli, părțile acestuia fiind proiectate pe rând. (< germ. Pendel) Vezi definitia »

MORĂRÉL, morărei, s. m. Morăraș. – Morar + suf. -el. Vezi definitia »

terpél s.n. (reg.) 1. târcol, raită. 2. rând. Vezi definitia »