MIȘÁUCĂ adj. f. (Reg.) Ticăloasă. – Din mișea + suf. -aucă. Vezi definitia »

statívă statíve, s.f. 1. (pop.; mai ales la pl.) război de țesut. 2. (reg.; la pl.) tălpile războiului. 3. (reg.; la pl.) părțile laterale ale războiului. 4. (înv.) meseria țesătorului. 5. (reg.; la pl.) gherghef. 6. (reg.; în sintagmă) stative de întins piele = suport de lemn folosit în tăbăcărie pentru curățirea de păr a pieilor. 7. (reg.; la pl.) scară. 8. (reg.) scaun de înspițat al rotarului. 9. (reg.; la pl.) capră pentru tăiat lemne. 10. (reg.) instalație de lemn în care sunt potcoviți caii. 11. (reg.; la pl.) fiecare dintre cele două paralele ale ferăstrăului, de care se leagă pânza. Vezi definitia »

CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet]. Vezi definitia »

CAPÉLĂ¹, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello. Vezi definitia »

supletúră, supletúri, s.m. (înv.) suplinire. Vezi definitia »