PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase. Vezi definitia »

beteálă (-éli), s. f. – 1. Podoabă din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele și-o pun în cap. – 2. Mătase de porumb. Var. peteală, betea. Ngr. πετάλιον „foiță de aur”, de unde lat. med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină. După Cihac, II, 685 și Candrea, din gr. πετάλον, ngr. πετάλι „foaie, petală”. Totuși, chiar Cihac derivă peteală din sl. petalja „nod”, ca și cum ar fi un cuvînt diferit. Var. este un sing. refăcut, cf. Byck-Graur 29. Vezi definitia »

PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. Vezi definitia »

UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară. Vezi definitia »

CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură. Vezi definitia »