LACTÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, extrasă din lapte. [< fr. lactose]. Vezi definitia »

IGNIPUNCTÚRĂ s. f. cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc pe un țesut, cu ajutorul unui ac. (< fr. ignipuncture) Vezi definitia »

EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune]. Vezi definitia »

DENTÍSTICĂ s. f. stomatologie. (< dent- + -istică) Vezi definitia »

LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera. Vezi definitia »