șeruitúră, șeruitúri, s.f. (înv.) 1. pictură, tablou. 2. chip, înfățișare, aspect. Vezi definitia »

IZOHÁSMĂ s. f. linie care unește punctele cu valori egale ale frecvenței aurorelor polare. (< germ. Isochasme) Vezi definitia »

moáră (móri), s. f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de țintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s. m. cu suf. -ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriță), s. f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s. f. și n. (ocupație de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morișcă, s. f. (moară de mînă; jucărie; guraliv). Vezi definitia »

MELANÍNĂ s.f. Pigment negru care se formează la suprafața pielii, mai ales sub influența razelor solare. [< fr. mélanine, cf. gr. melas – negru]. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare. [< fr. métempsycose, cf. gr. metempsychosis – deplasarea sufletelor]. Vezi definitia »