VALETUDINÁRIU s. n. infirmerie într-o casă romană mare. ◊ spital al unei tabere romane. (< lat. valetudinarium) Vezi definitia »

BUCRÁNIU s. n. motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichității și a Renașterii. (< lat. bucranium, fr. bucrane) Vezi definitia »

STIPÉNDIU s.n. Soldă, leafă; ajutor bănesc acordat cuiva; subvenție. [Pron. -diu. / cf. germ. Stipendium, lat. stipendium]. Vezi definitia »

PSIHOMOTÓRIU adj. v. MANIE (1). Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p.ext. idee fixă care preocupă pe cineva. [DEX '98] Vezi definitia »

OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu. Vezi definitia »