tártor (-ri), s. m. – 1. Șeful demonilor și al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. înv. și Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), parțial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunția mold.). – Der. tartoriță, s. f. (diavoliță; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s. m. (spiriduș pitic și rău în basme) poate fi și el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă „tătăroaică”. Bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom. Vezi definitia »

PREZENTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care prezintă (publicului) programul unui spectacol etc. (< fr. presentateur) Vezi definitia »

SCURMĂTÓR, -OÁRE, scurmători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care scurmă, care scormonește. – Scurma + suf. -ător. Vezi definitia »

ANTEROPOSTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este (are direcția) din față către spate. [< fr. antéropostérieur]. Vezi definitia »

VOIAJÓR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. (< fr. voyageur) Vezi definitia »