PRÁCTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la practică. ◊ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ◊ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ◊ aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină. ◊ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike) Vezi definitia »

PERIFRÁSTIC, -Ă adj. exprimat prin perifrază. ♦ formă ~ă = formă verbală compusă, de tip mai dezvoltat. (< fr. périphrastique, germ. periphrastisch) Vezi definitia »

ALBUMINÚRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de albuminurie. [< fr. albuminurique]. Vezi definitia »

ANABÁTIC, -Ă adj. (op. catabatic) 1. (Despre vânturi) Care posedă o componentă ascendentă. 2. (Med.) Care crește, se mărește. [< fr. anabatique, cf. gr. anabainein – a urca]. Vezi definitia »

ERMENÉUTIC, -Ă, ermeneutici, -ce, adj. V. hermeneutic. Vezi definitia »