MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: -ti-er. – Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier. Vezi definitia »

HEPTEMIMÉR, -Ă, heptemimeri, -e, adj. (Despre cezura unui vers) Care se află după a șaptea jumătate de picior. – După fr. hepthémimère. Vezi definitia »

ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea]. Vezi definitia »

SCÚNER s.n. v. șunăr. Vezi definitia »

CORDELIÉR s.m. 1. Călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri. 2. (La pl.) Membrii clubului fondat de Danton, Marat și Camille Desmoulins în timpul revoluției burgheze din Franța, opus iacobinilor. [Pron. -li-er. / < fr. cordelier]. Vezi definitia »