AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre. Vezi definitia »

SÍSTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din fr. sistre, lat. sistrum. Vezi definitia »

AXIOMÉTRU s.n. Dispozitiv montat în fața timonei unei nave, care indică permanent unghiul de cârmă. [< fr. axiomètre]. Vezi definitia »

ICOSITETRAÉDRU s.n. (Mat.) Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. [< fr. icositétraèdre]. Vezi definitia »

PULSOMÉTRU s.n. 1. Pompă cu două fluide în care fluidul motor este aburul, deplasarea apei făcându-se prin presiunea acestuia. 2. Sfigmometru. [< fr. pulsomètre]. Vezi definitia »