DISCHINEZÍE s.f. Alterare a mecanismelor de reglare a activității motorii a organelor contractile; paralizie incompletă. ◊ Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. [Gen. -iei, scris și diskinezie. / < fr. dyskinésie, cf. gr. dys – dificil, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

blastoftoríe (-tof-to- / -to-fto-) s. f., art. blastoftoría, g.-d. blastoftoríi, art. blastoftoríei Vezi definitia »

ASTROLOGÍE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Ansamblu de speculații false având ca obiect studiul corpurilor cerești, cu ajutorul cărora se pretindea că se poate afla destinul oamenilor sau al popoarelor. – Fr. astrologie (lat. lit. astrologia). Vezi definitia »

BIOPSÍE s.f. (Med.) Tăiere a unei porțiuni dintr-un țesut viu din corpul unui om sau al unui animal pentru a fi examinat la microscop. [Gen. -iei. / < fr. biopsie, cf. gr. bios – viață, opsis – vedere]. Vezi definitia »

VENTROFIXÁȚIE s. f. fixare chirurgicală a uterului la nivelul peretelui abdominal. (< fr. ventrofixation) Vezi definitia »