IZOCRONÍSM s.n. Însușirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. [Var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme]. Vezi definitia »

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, faptă de bandit; tâlhărie. – Din fr. banditisme. Vezi definitia »

DERMOGRAFÍSM s. n. roșeață intensă a pielii provocată printr-o apăsare ușoară. (< fr. dermographisme) Vezi definitia »

MARXÍSM-LENINÍSM s.n. (În ideologia marxistă) Ideologia revoluționară a clasei muncitoare, reprezentând o concepție științifică unitară, armonioasă despre natură, societate, om și gândire, fondată de K. Marx și F. Engels, îmbogățită și dezvoltată de V. I. Lenin. [< rus. marksizm-leninizm]. Vezi definitia »

MIOSPÁSM s. n. contracție musculară spasmodică. (< fr. myospasme) Vezi definitia »