RADIOTELEMÉTRIC, -Ă, radiotelemetrici, -ce, adj. Referitor la radiotelemetrie, de radiotelemetrie. [Pr.: -di-o-] – De la radiotelemetrie. Vezi definitia »

prănuíc s.n. (reg.) chiciură. Vezi definitia »

PARAPLÉGIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de paraplegie. [< fr. paraplégique]. Vezi definitia »

FLOGÍSTIC, -Ă adj. (Liv.) De ardere; provenind din ardere. // s.n. 1. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. 2. Agent capabil să producă o inflamație. [< fr. phlogistique, cf. gr. phlogistos – inflamabil]. Vezi definitia »

gromóvnic (gromóvnice), s. n. – Carte de astrologie, în care se prevedea viitorul pe baza cercetării tunetelor. – Var. gromolnic, gromornic. Sl. gromovĭnikŭ, de la gromŭ „tunet” (DAR; Scriban). Ultima var. indică o încrucișare cu ornic. Vezi definitia »