CIOÁCLĂ, cioacle, s. f. (Reg.) Sanie mică (folosită mai ales pentru căratul lemnelor din pădure); încărcătură care încape pe o astfel de sanie. – Din magh. csáklya „prăjină cu vârf încârligat”. Vezi definitia »

LACÉRNĂ s. f. manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. (< lat. lacerna) Vezi definitia »

FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia. Vezi definitia »

BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta. Vezi definitia »

șaiculíță, șaiculíțe, s.f. (înv. și pop.) ambarcație mică cu vâsle. Vezi definitia »