CANTÍNĂ s.f. 1. Local în care se servește masa angajaților dintr-o întreprindere, instituție etc. 2. Încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se pot cumpăra diferite alimente și obiecte. [< fr. cantine, it. cantina]. Vezi definitia »

țúhă, țúhe, s.f. (reg.) 1. vârf stâncos, ascuțit. 2. pădure sub vârfuri stâncoase; desiș, hățiș. Vezi definitia »

STENOCENÓZĂ s. f. asociație vegetală sau animală cu un areal limitat. (< fr. sténocénose) Vezi definitia »

FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis). Vezi definitia »

ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un automobil sau un autobuz. – Șofer + suf. -iță. Vezi definitia »