DISPERSÍV, -Ă, dispersivi, -e, adj. Care permite dispersia. – Din fr. dispersif. Vezi definitia »

IMPERFECTÍV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif. Vezi definitia »

EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif) Vezi definitia »

SUSTRACTÍV, -Ă adj. 1. referitor la sustracțiune. 2. (despre un procedeu de fotografie în culori) făcut cu ajutorul a trei emulsii suprapuse, respectiv sensibile la bleu, verde sau roșu. (< fr. soustractif) Vezi definitia »

PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus. Vezi definitia »