TERMINATÍV, -Ă adj. 1. care constituie o terminație (2). 2. referitor la rezultatul unei acțiuni. (< fr. terminatif) Vezi definitia »

TELEOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor foarte îndepărtate. [Pron. -le-o-bi-ec-. / cf. fr. téléobjectif]. Vezi definitia »

ALUZÍV, -Ă adj. Care face aluzie; cu aluzii. [< fr. allusif]. Vezi definitia »

EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif]. Vezi definitia »

TIREOPRÍV s.n. (Med.) Sindrom asemănător hipertiroidismului, care apare în urma ablațiunii glandei tiroide. [< fr. thyréoprive]. Vezi definitia »