DEPRESÍV, -Ă, depresivi, -e, adj. 1. Care provoacă starea de depresiune neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale. 2. De depresiune (II). 3. (Despre persoane) Înclinat spre tristețe, descurajare. – Din fr. dépressif. Vezi definitia »

EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. Vezi definitia »

RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ. Vezi definitia »

VOTÍV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus) Vezi definitia »

SUBJONCTÍV, subjonctive, s. n. (Gram.) Conjunctiv. – Din fr. subjonctif. Vezi definitia »