AFÉLIU s. n. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc. (< fr. aphélie) Vezi definitia »

INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri. – Din fr. interrogatoire. Vezi definitia »

ARILÓDIU s. n. aril fals, format prin lărgirea marginii micropilului seminței. (< lat. arillodium) Vezi definitia »

MUCILÁGIU s. n. 1. substanță vâscoasă din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compușilor celulosei din pasta de hârtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3. medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. (< fr. mucilage, lat. mucilago) Vezi definitia »

țíu interj. – Imită zgomotul vibrației sau al flexiunii, al încovoierii. – Var. țîu, și der. Creație expresivă, cf. fiu. – Der. țiu, s. n. (secure mică; daltă); țiui, vb. (a șuiera, a fluiera, a vibra; a suna; a zornăi; a hurui, a bîzîi în urechi), var. ciui, cf. it. ciuire „a chițăi șoarecii”; țiuitură, s. f. (fluierat, șuierat); țiuit, s. n. (șuierat); țiuitoare, s. f. (hîrîitoare, huruitoare); țîu, s. n. (Banat, talangă). Vezi definitia »