eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII). Vezi definitia »

PERDEGÍU, perdegii, s. m. Slujbăș însărcinat cu pază la ușa de la camera domnitorului sau a înalților demnitari; perdelegiu. – Din tc. perdeci. Vezi definitia »

SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio. Vezi definitia »

fóchiu (foáche), adj. – Bastard, ilegitim. Mag. fattyú (DAR). În Trans. Vezi definitia »

ichíu, ichíuri, s.n. (pop.) 1. (la jocul de arșice) arșic mai mare (plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului; soalbă, țap. 2. (fig.) coardă. 3. (fig.) clenci, greutate. Vezi definitia »