TOLUÉN s.n. Hidrocarbură lichidă, incoloră, inflamabilă, care se extrage din gudronul de huilă; metilbenzen. [Pron. -lu-en. / < fr. toluène]. Vezi definitia »

PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice. Vezi definitia »

TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène) Vezi definitia »

APPENZELL AUSSERHODEN [ápənțel ausərodən], semicanton în NE Elveției; 243,5 km²; 49,8 mii loc. (1988). Centru ad-tiv: Herisau. Creșterea animalelor. Turism. Vezi definitia »

contenționez, vb. I. Tranz. 1. restricționarea libertății de mișcare (a unei persoane, a unei părți a corpului) prin mijloace specifice protejate, care nu permit vătămări corporale/ distrugeri Vezi definitia »