prochímen (prochímene), s. n. – Chestiune, problemă. Ngr. προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Gáldi 236). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

NITROTOLUÉN s.n. Nitroderivat al toluenului, care se prezintă ca o substanță gălbuie cu miros caracteristic, insolubilă în apă, solubilă în solvenți organici și care se folosește pentru obținerea unor amine. [Pron. -lu-en. / < fr. nitrotoluène]. Vezi definitia »

FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène. Vezi definitia »

RECÓRDMEN, -Ă s.m. și f. v. recordman. Vezi definitia »

stînjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224). Vezi definitia »