priór¹, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier. Vezi definitia »

stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze. Vezi definitia »

secătór, secătoáre, adj. (înv.; despre râuri, izvoare, bălți, lacuri, fântâni etc.) care seacă. Vezi definitia »

SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor. Vezi definitia »

BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Din bou + suf. -uș-or. Vezi definitia »