AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis. Vezi definitia »

MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); p. ext. oficierea acestei rugăciuni. 2.(Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [Var.: molítfă, molíftă s. f.] – Din sl. molitva. Vezi definitia »

TĂTÚȚĂ s. m. Tătucă. – Din tată + suf. -uță. Vezi definitia »

ANTIÁRTĂ s. f. 1. artă lipsită de conținut. 2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar față de arta academistă. (< fr., engl. antiart) Vezi definitia »

mîglă (mấgle), s. f. – Ceață. Sl. *mĭgla (Tiktin; Candrea; Graur, Rom., LIII, 384); cf. rus. mygla (Vasmer, II, 109). Vezi definitia »