EPIPLÓCĂ s.f. (Ret.) Concatenație. [< fr. épiploque, cf. gr. epiploke]. Vezi definitia »

jótcă s.f. (reg.) 1. pielea vitei rămasă goală, după stoarcerea unei umflături. 2. umflătură la gât; gâlcă, bolză, joludă, jolnă. Vezi definitia »

RULÉTĂ, rulete, s. f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor și distanțelor, format dintr-o panglică lungă de pânză sau de oțel împărțită în centimetri și care se strânge, prin rulare, într-o casetă cilindrică prin acționarea unei manivele. 2. Instalație folosită la unele jocuri de noroc, formată dintr-un disc împărțit în compartimente numerotate și dintr-o bilă care se învârtește o dată cu discul, indicând, la oprire, numărul câștigător; p. ext. denumire dată jocului care se practică la această instalație. 3. Instrument format dintr-o rotiță de metal cu margine dințată, care se folosește la desenarea tiparelor de stofă, la tăierea aluatului etc. – Din fr. roulette. Vezi definitia »

PLEÁVĂ s. f. I. 1. Rămășițe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanță; lucru de nimic. 2. Fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societății. II. (Iht.) Plevușcă. – Din sl. plĕva. Vezi definitia »

tupíță, tupíțe, s.f. (reg.) 1. secure veche, stricată. 2. femeie grasă (ori slabă). Vezi definitia »