NEOLÍTIC s.n. Ultima epocă a preistoriei, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. // adj. Care datează din această epocă. [< fr. néolithique, cf. gr. neos – nou, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ENERGÉTIC, -Ă I. adj. referitor la energie, care produce energie. ♦ sistem ~ = ansamblu de instalații pentru producerea, transmiterea și distribuția energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. II. s. f. 1. ramură a științelor tehnice, despre descoperirea și exploatarea surselor de energie, posibilitățile de utilizare a acesteia, precum și construirea și exploatarea sistemelor energetice. 2. informație în serviciul economiei de energie. (< fr. énergétique) Vezi definitia »

TIPOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la tipologie. [< fr. typologique]. Vezi definitia »

HORÍFIC, -Ă adj. oribil, putând provoca oroare. (< fr. horrifique) Vezi definitia »

ANORGÁNIC, -Ă adj. (despre corpuri) lipsit de însușirile materiei vii; o chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice. (< fr. anorganique) Vezi definitia »