COMPLIÁNȚĂ s. f. Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. [Pr.: -pli-an-] – Din engl. compliance. Vezi definitia »

OTÍTĂ, otite, s. f. Inflamație acută sau cronică a membranei care acoperă canalul auditiv. – Din fr. otite. Vezi definitia »

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. -ință. Vezi definitia »

prepelicioáră, prepelicioáre, s.f. (reg.) prepeliță mică. Vezi definitia »

CITOGENÉTICĂ s.f. Parte a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității (genele, cromozomii etc.). [< fr. cytogénétique, cf. gr. kytos – celulă, gennan – a naște]. Vezi definitia »