PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis. Vezi definitia »

ELEFANTIÁZIS s. n. Boală caracterizată prin dezvoltarea exagerată a membrelor inferioare sau a organelor genitale, care sunt deformate printr-un edem enorm. [Pr.: -ti-a-. – Var.: elefantiáză s. f.] – Din fr. éléphantiasis. Vezi definitia »

ópis (-suri), s. n. – Inventar, rezumat. Rus. opisi (sec. XIX), din sl. opisati „a descrie” (Cihac, II, 228). Termen administrativ. Vezi definitia »

PARADÍS, paradisuri, s. n. Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai¹; eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. Vezi definitia »

trimis Vezi definitia »