OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage. Vezi definitia »

gomáj s.n. Depunere a reziduurilor de combustie (calamină etc.) în spațiile dintre segment și șanț la un piston. (< fr. gommage) Vezi definitia »

RACOLÁJ s. n. racolare. (< fr. racolage) Vezi definitia »

CABOTÁJ s.n. Navigație de-a lungul coastei de la un port la altul. [< fr. cabotage]. Vezi definitia »

LIMBÁJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. langage). Vezi definitia »