MARCÁJ s. n. 1. semn distinctiv, de recunoaștere, pe un lucru. 2. mijloc de semnalizare rutieră pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafața căii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea acestor semne. 3. acțiunea de a marca (4). ♦ tabelă de ~ = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție sportivă. (< fr. marquage) Vezi definitia »

DEBRAIÁJ s. n. debreiere. (< fr. débrayage) Vezi definitia »

zețáj s. n., pl. zețáje Vezi definitia »

POANSONÁJ s.n. Poansonare. [< fr. poinçonnage]. Vezi definitia »

DECAPÁJ, decapaje, s. n. Decapare. – Din fr. décapage. Vezi definitia »