Definita cuvantului epifenomen
EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epifenomen
OLIGOCÉN s.n. (Geol.) Epocă (serie) superioară a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. oligocène, cf. gr. oligos – puțin, kainos – recent]. Vezi definitia »
suleágen, sulégeni, s.m. (reg.) 1. om subțire, zvelt. 2. vită slabă. 3. lemn sau copac neted, fără crăci. Vezi definitia »
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène]. Vezi definitia »
ZEN s.n. Sectă budistă din Japonia care se bazează pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnică specială de meditație filozofică, menită să stimuleze concentrarea gândirii. (din fr. zen) Vezi definitia »
PAÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »