BÍGĂ² s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga) Vezi definitia »

țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »

ANTIPIRÍNĂ s.f. Medicament amărui, folosit ca antipiretic și analgezic. [< fr. antipyrine, cf. gr. anti – contra, pyr – foc, febră]. Vezi definitia »

MEZOZÓNĂ s.f. Zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului, cuprinsă între 6 și 12 km. [Et. incertă]. Vezi definitia »

PERIBLASTÚLĂ s.f. (Biol.) Rezultatul segmentării oului la animalele plurivalente. [Cf. fr. périblastule, engl. periblastula]. Vezi definitia »