ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu. Vezi definitia »

CALATÍDIU s. n. inflorescență racemoasă cu axul lățit, pe care se prind florile sesile; antodiu. (< lat. calathidium) Vezi definitia »

CVINÁRIU, -IE I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ◊ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius) Vezi definitia »

ichíu, ichíuri, s.n. (pop.) 1. (la jocul de arșice) arșic mai mare (plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului; soalbă, țap. 2. (fig.) coardă. 3. (fig.) clenci, greutate. Vezi definitia »

EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio]. Vezi definitia »