EROZIÚNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere și de săpare a scoarței terestre prin acțiunea unor agenți externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor, cauzată de agenți fizici, chimici, mecanici sau apărută în urma unei inflamații; excoriație. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. érosion, lat. erosio, -onis. Vezi definitia »

ab orígine loc. adv. de la origine. (< lat. ab origine) Vezi definitia »

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială). [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. Vezi definitia »

SUPRAEXPÚNE, supraexpún, vb. III. Tranz. A expune (4) prea mult un material fotografic. – Supra- + expune (după fr. surexposer). Vezi definitia »

TELEEMISIÚNE, teleemisiuni, s. f. Emisiune de televiziune. – Tele- + emisiune. Vezi definitia »