Definita cuvantului margine
MÁRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens. ♦ Spec. Hotar, frontieră. ♦ Spec. Periferie. ♦ Spec. Mal, țărm. 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. Fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu margine
PUTRITÚDINE s.f. (Liv.) Putriditate. [Cf. it. putretudine]. Vezi definitia »
PROTECȚIÚNE s.f. v. protecție. Vezi definitia »
DECOCȚIÚNE s.f. v. decocție. Vezi definitia »
a băga în pâine expr. a da (cuiva) de lucru / de muncă. Vezi definitia »
INCITAȚIÚNE s.f. v. incitație. Vezi definitia »