ALOGÍSM s. n. 1. judecată care contrazice logica. 2. negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, la sceptici, mistici și fideiști. (< germ. Alogismus) Vezi definitia »

INDIANÍSM s. n. Disciplină care se ocupă cu studiul limbilor vorbite în India. ♦ Idiotism propriu limbilor vorbite în India. [Pr.: -di-a-] – Din fr. indianisme. Vezi definitia »

gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. (< fr. gnosticisme) Vezi definitia »

WEISMANNÍSM VAIS-/ s. n. teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. (< engl. weismannism) Vezi definitia »

EXOREÍSM s.n. Caracter exoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. exoréisme]. Vezi definitia »