CAVALÉRIE¹, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.). Vezi definitia »

ORTOFONÍE s. f. Pronunțare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. – Din fr. orthophonie. Vezi definitia »

în prostie expr. (peior.) excesiv, exagerat de mult. Vezi definitia »

TRANSFÚZIE s. f. introducere, în scop terapeutic, a unei cantități de sânge sau de plasmă sangvină în venele unui bolnav. (< fr. transfusion) Vezi definitia »

LABIODONȚÍE s. f. raport de ocluzie în care dinții incisivi frontali de pe arcada superioară se întâlnesc pe marginea incisivă cu cei de pe arcada inferioară. (< fr. labiodontie) Vezi definitia »