REOLOGÍE s. f. ramură a mecanicii care studiază deformarea și curgerea unor materiale sub acțiunea forțelor exterioare. (< fr. rhéologie) Vezi definitia »

DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio. Vezi definitia »

PULVERIZÁȚIE, pulverizații, s. f. (Rar) Pulverizare. – Din fr. pulvérisation. Vezi definitia »

POLIFONÍE s.f. 1. (op. omofonie) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. [Gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet]. Vezi definitia »

PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie. Vezi definitia »