DINAMÍSM s. n. 1. putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură, și nu materia. (< fr. dynamisme) Vezi definitia »

ASTEÍSM s.n. (Lit.) Figură de stil constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparența blamului sau a reproșului. [< fr. astéisme, cf. gr. asteismos – urbanitate]. Vezi definitia »

PASEÍSM s.n. (Lit.) Orientare exagerată spre trecut; idealizare a trecutului. [Pron. -se-ism. / < fr. passéisme, cf. passé – trecut]. Vezi definitia »

GRECÍSM s.n. Cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă și neasimilată. [< fr. grécisme]. Vezi definitia »

ESICÁSM s. n. doctrină mistică monahală care propaga descoperirea sensibilă a divinității cu ajutorul anumitor tehnici fiziologice și mintale de concentrare. (< it. esicasmo) Vezi definitia »