CONTORSIÚNE, contorsiuni, s. f. Răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorită contracției musculare; contracție violentă și involuntară a mușchilor; crispație. [Pr.: -si-u-] – Din fr. contorsion, lat. contorsio, -onis. Vezi definitia »

JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction) Vezi definitia »

PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione]. Vezi definitia »

EXTENSIÚNE s. f. 1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere. 2. lărgire a sensului unui cuvânt. 3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen. ◊ (log.) sferă a unei noțiuni. 4. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. (< fr. extension, lat. extensio) Vezi definitia »

RECLUZIÚNE s. f. 1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare. 2. izolare, solitudine. (< fr. réclusion) Vezi definitia »