Definita cuvantului estru
ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu estru
ACOMODOMÉTRU s.n. (Med.) Aparat pentru măsurarea capacității de acomodare a ochiului. [< fr. accommodomètre]. Vezi definitia »
POLARIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea polarizării și pentru a constata dacă un corp este activ la lumina polarizată. [< fr. polarimètre]. Vezi definitia »
MUZICÁSTRU s.m. (Depr.) Muzician prost. [< fr. musicastre]. Vezi definitia »
PANTOMÉTRU s. n. instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor orizontale. (< fr. pantomètre) Vezi definitia »
ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Vezi definitia »