HOLÍSM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg]. Vezi definitia »

HIPERINSULINÍSM s.n. (Med.) Creștere a secreției de insulină. [< fr. hyperinsulinisme]. Vezi definitia »

RURALÍSM s. n. caracter rural; viață rurală. (< rural + -ism) Vezi definitia »

ALOMORFÍSM s. n. alomorfie. (< engl. allomorphism) Vezi definitia »

INTEGRALÍSM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. [Cf. it. integralismo și „Integral” – titlul unei reviste din București]. Vezi definitia »