EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus. Vezi definitia »

ATÁVIC, -Ă adj. Transmis prin atavism; (p. ext.) primitiv, sălbatic. [< fr. atavique]. Vezi definitia »

HEPTATÓNIC, -Ă adj. (muz.) sistem ~ = sistem muzical din cele șapte sunete naturale. (< germ. heptatonisch) Vezi definitia »

CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj. Care se referă la coree, care ține de coree. – Din fr. choréique. Vezi definitia »

GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique. Vezi definitia »