VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vrĕdĩnŭ. Vezi definitia »

HEMORÁGIC, -Ă adj. cu caracter de hemoragie. (< fr. hémorragique) Vezi definitia »

cârníc cârnícă, adj. (reg.; despre oi) care umblă razna din turmă; răzleț. Vezi definitia »

ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. Vezi definitia »

PALÚDIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paludism. (< fr. paludique) Vezi definitia »