OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio) Vezi definitia »

METEOROBIOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul influenței factorilor meteorologici asupra organismelor vegetale și animale. [Gen. -iei. / cf. fr. météorobiologie]. Vezi definitia »

FILANTROPÍE s. f. acțiune de binefacere (față de săraci). (< fr. philanthropie, gr. philanthropia) Vezi definitia »

măzănáie, măzăníi, s.f. (reg.) umflătură pe trunchiul copacilor; lemn cu noduri mari; tumoare. Vezi definitia »

MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie]. Vezi definitia »