comárnic (comárnice), s. n. – 1. Parte a stînii unde se mulg oile. – 2. Șopron lîngă stînă unde se păstrează brînza. – 3. Poliță, scîndură sau tipar unde se lasă brînza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabană” (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvînt care provine din lat. camera, și despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din rom. și dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea). Vezi definitia »

MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină². 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique. Vezi definitia »

strájnic, strájnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez. Vezi definitia »

CARMÍNIC adj.m. Acid carminic = acid extras din coșenilă. [< fr. carminique]. Vezi definitia »

PARATÍFIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de paratifos; care provoacă paratifosul. [< fr. paratyphique]. Vezi definitia »