CRONCĂNÍT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni. Vezi definitia »

neinsotit, solitar Vezi definitia »

PUSTNICÍT, -Ă, pustniciți, -te, adj. (Rar) Sihăstrit; retras, izolat. [Var.: pusnicít, -ă adj.] – V. pustnici. Vezi definitia »

TEODOLÍT s. n. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor. (< fr. théodolite) Vezi definitia »

SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site) Vezi definitia »