bulgúr (-ruri), s. n. – 1. Grîu măcinat mare. – 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur. Tc. bulgur „griș” (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 352; Ronzevalle 52); cf. ngr. μπλιγούρι, bg. bulgur, sb. bungur. Pușcariu 234 îl deriva de la lat. *bulgulus, opinie la care a renunțat în DAR, probabil datorită dificultății prezentate în REW 1382. Vezi definitia »

STRÚGUR s. m. v. strugure. Vezi definitia »

a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180º. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc. Vezi definitia »

–SAUR² v. –zaur. Vezi definitia »

pláur s. m. – Insuliță mișcătoare formată în mlaștini cu ierburi putrezite. Probabil din lat. pabulum „furaj, pășune”, ct. it. pabbio „plante”; se poate presupune o formă intermediară *plabulum, cu l propagat sau expresiv, cf. flacără; se poate explica și printr-o încrucișare cu plavie, v. aici. Scriban îl explică prin plavie, dar explicația asta pare insuficientă. Vezi definitia »